bring your own bombs :D

hey, mi s-a facut dor de SOAD, asa pe nesimtite. poate trebuia sa fac 18 ani pt inca o bucata de chop suey. sau doar imi trebuia o stare anume. asta.

si inainte sa ma apuc sa impletesc chestiile japoneze, sa gasesc un snur la crucea nazista, sa adorm cu DVD-ul cu metallica in brate si sa bocesc ca tampita de fericire, zic sa scriu.

tot ce-i mai frumos de-acum incolo incepe.   nu-i asa?

pai da, zi aproape perfecta. aproape pt ca, vorba concurentilor de la megastar, intotdeauna se poate mai bine.

si cantitatile de obiecte speciale cresc vazand cu ochii, riscand sa nu mai incapa in sertarul lor. ei, nepe, se face loc. vin floriile )

nu stiu ce sa zic, sa mor daca stiu. am impresia ca m-am nascut a doua oara. sau ca m-am nascut abia azi. o fi ceva caracteristic varstei )

uof, tac. tac tac tac. te iubesc. pe tine si pe tine si pe tine si pe tine si pe tine si pe tine si pe tine si pe tine. si pe tine si pe tine si pe tine. ei hai, pe toti multumesc. multumesc nu neaparat pt cadou, cat pt gesturi. toate. hug-urile si pupaturile si zambetele si vorbele si urarile si deplasarile si…si multumesc. si multumesc, tata. si…ei lasa, nu fi trist, ca vii inapoi. si cand vii inapoi, o sa te bucuri de ceea ce sunt acum. serios, nu-i problema. promit ca nu plang.

iubiti si copiii vagabonzi.

~ de downtownjesus pe martie 25, 2008.