scene buzoiene.

pt ca nu stam in moscova (da da impuscati-va de durere ca nu suntem rusi. fir-ar) si pt ca mi-au picat ochii pe ea. am un teanc (si cand zic “teanc” ma refer la “teanc”) imens (si cand zic “imens” ma refer la HUUUUGEEEEE) de carti imprumutate din 4 locuri diferite pe care tre sa le inapoiez la date diferite. motiv pt care mi se invarte in cap Lascar Catargiu+Carol I, scenele moscovite ale lu bulgakov, proza scurta a lu dostoievski, minunile lumii si secretele bunicii (ei, asta e bonus pt mama ), avocati si psihologi americani din best-seller-uri ratate si o fetita care iubea prea mult chibriturile. maine o sa mi se invarta si medeleni-ul in cap. da da stiu, multumesc de observatie, stiu ca am un cap imens. da’ stiu io ca in fond nu va mira.

spuneti-mi, CA COnfrati europeni ce ne aflam, ca v-ati dat seama de calitatea indoielnica a literaturii americane. a asa-ziselor best-seller-uri, cu variatiunea best-seller-eritze. stiti voi, tantili alea blonde si urate care scriu despre relatia mama-fiica, diferentele mari de varsta dintr-o relatie si inclinatiile nesanatoase ale vecinelor. tre sa le stiti. tre sa fi gasit undeva o coperta colorata pe care scrie mare, cu litere de-o schioapa (am vrut sa zic “oarba” da’ am tacut) “de la autoarea best-seller-ului Noapte neagra” si tu n-ai auzit niciodata in viata de tanti aia. dar, ce sa zicem, e best-seller-itza. probabil ca un motiv pt care urasc de moarte americanii, la nivel de comunitate/societate, e acela ca n-au avut nimic si au avut pretentia sa-si faca. si acum evident totul pare artificial, din perspectiva europeanului conservator ce ma aflu, si mai presus de atata, din perspectiva romanului blazat ce ma gasesc dupa 40 de ani de comunism (nu, nu m-am bucurat niciodata de comunism, terminati-va odata) in care m-am uitat la americani ca la soare. ii urasc. as vrea sa-si fabrice si o constiinta, daca asta se face in laboratoare. is rea azi. iertati.

de carti v-am zis. anime-uri: ma muncesc la death note, pariez ca nu vad nici un episod azi. maine, poimaine si ras-poimaine teste, asa ca…nu.

subiectele pe care le simt, dar despre care n-o sa vorbesc prea mult, pt ca mi-e teama sa nu devina dureroase: am doar 18 ani, nu ma simt deloc demna de varsta asta si oficial are o tanti alaturi. scurt si la obiect: m-am simtit azi copil aproape la modul material, asa cum, nu, n-am mai facut-o niciodata. mergeam singura pe strada si ma simteam copil dus la internat, departe de prieteni si de parinti. smuls din radacini. God damn it. da’ pe urma ma gandii ca o sa iau amenzi intregi, o sa merg la puscarie daca omor un ungur, o sa pot fugi de-acasa oriunde si cea mai tare chestie e ca o sa votez. ha ha ha o sa schimb Romania. sau nu ) da’ m-am linistit. n-o sa ma dea pe mine inapoi o cifra. in cel mai rau caz o sa fiu o combinatie. da’ tot o sa ma prostesc si tot o sa visez la lucruri perfecte, ca altfel nu stiu sa traiesc   asa. cat despre el…ei nuj, stare tulbure. de tristete, apasare si furie. nu, nu furie. sau ma rog, furie de-a mea, daca vreti. furie calma nu stiu cine e, mai multe detalii cand o sa vad cum e.

ei, promit ca zilele astea imi adun revelatiile uitate si le scriu. si va povestesc de andrei. siiiiii mai vad io ce va mai zic. si acuma, cand inchei, ma uit la monitor si zic: bah, e cineva acolo sau vorbesc la pereti? astept raspunsuri prompte, multumesc.

~ de downtownjesus pe martie 24, 2008.