n-am inregistrat nimic azi. nu pt ca s-ar fi terminat anime-urile, ci pt ca nu le mai vreau eu. trece, nu va ingrijorati. doar ca…uneori obosesc. visele devin de plumb si mi-e teama. abia atunci fug in carti de istorie, unde nimic nu mai poate fi schimbat. unde regretul a murit de mult, zgariat de timp. afara chiar nu e nici un anotimp. e doar noapte.

mda, asa e, exact cum va ganditi. frazele scurte despartite de punct sunt semne ale depresiei. vreau sa dorm ca sa uit ca trebuie sa traiesc. nu vreau sa mai gandesc, va rog…vreau doar sa simt, fara sa ma mai incarc cu denumiri si responsabilitati. azi, de exemplu, m-am bucurat iar ca traiesc si ca sunt langa el. de ce asta e rau, de ce nu ma pot bucura, de ce trebuie sa-mi asum niste sentimente si niste hotarari si niste etichete?! m-am bucurat, am zambit pt ca eram acolo, m-a deranjat faptul ca mergeam in directii opuse, dar mi-a fost dor de el. punct. mi-a fost dor de el vorbind despre lucruri neimportante. dar mi-a fost dor. si pe urma…sunt zile in care singuratatea apasa. zile cand dimineata e goala, fara speranta, cand astept cainele ala sa-mi iasa in cale ca sa zambesc. sau sa vad copiii de pe platou. si atunci…devine obositor. totul. invat maine. asa trebuie.

~ de downtownjesus pe martie 20, 2008.