despre cuceririle tehnicii.
si pe principiul “ochii tai se vor pierde in noapte, lasandu-ma pe mine in urma lor”, sa vorbim despre ultimele doua volume de manga, despre “loveless” (asa ca noutati, sa va tin la curent), despre 8 martie, megastar, frumusete, primavara, poate fluturi, desigur oameni speciali si vise. nimic nou in meniul de azi, hai sa ne deprimam si sa ne frustram ca n-am facut proiectu’ la geogra. si sa ne bucuram ca am gasit magazin on-line de manga si ca un volum de loveless e doar trei sute de mii. odata ce fac rost de bani imi iau unu’, problema e sa ma hotarasc pe care. mai gandim.
deci asa. deci traiam de o saptamana intreaga, chiar mai mult probabil, am pierdut notiunea timpului cu privire la loveless, cu 6 volume de manga si 3 capitole din volumul 7. si desi e adevarat ca ma stresasem foarte tare ca se termina prea in plop, nu m-a batut gandu’ sa caut si pe alte site-uri. si aflu zilele trecute ca volumul 8 tocmai ce a aparut acuma, pe 25 februarie, in Japonia si desigur ca ma gandesc ca n-au cum sa fi avut timp sa-l fi scanat si sa-l fi pus pe vreun site abia la cateva zile dupa aparitie. gresit, nu va puneti cu fanii de orice fel, sunt in stare de orice pt lucrurile la care tin, fie ele echipe de fotbal, anime-uri, trupe sau goblenuri. si aflu azi nu numai ca volumul 8 se afla scanat complet si afisat pe cel putin 10 site-uri, ci si ca oamenii s-au miscat si au vazut deja primele 5 capitole din volumul 9 si ca asteapta volumul 10, ca Yun Kouga n-are cum sa clarifice lucrurile intr-un singur volum. profund marcata si simtindu-ma inapoiata, m-am chinuit azi vreo 3-4 ore sa razbat printre itele incurcate ale “loveless”-ului, care, asta ca fapt divers pt WW, e aproape la fel de complicat ca mai otome 
deci frate, fraaateeee, complicatiune mai mare ca in volumele 8 si 9 de manga n-am mai pomenit de la agatha christie incoace dupa ce am terminat de citit cele 5 capitole de 9 si dupa ce mi-am completat aproape completa colectie de manga virtuala, m-am simtit ca dupa o olimpiada najpa la chimie si m-am culcat, evident ca sa-mi limpezesc gandurile. daaaaaaar afectiunea pt loveless a ramas desigur aceeasi pt ca, uimirea uimirilor, “loveless” nu e o poveste normala. inca din anime, care acuma mi se pare “somnoroase pasarele” 
) de ma si rad cand il vad pe seimei la sfarsit =)) asa deci, sa fiu serioasa. “loveless” (manga/anime/orice altceva are legatura cu el) e strabatut constant si neintrerupt de un fir ciudat, il puteti considera de ata, care face sa para totul al dracu’ de simplu, oricat de mult s-ar complica. banuiesc io, zic asa, ca e vorba de iubire, da’ nu bag mana in foc. ideea e ca de la primul fluturas din primul episod de anime din timpul primei intalniri soubi-ritsuka si pana la cap 5 din volumul 9 din manga (cand nu, nu vreti sa stiti cate s-au aflat si cate mai sunt de aflat) omu’ se simte asa tras de un fir prin actiune…si nimica nimicutza, oricat de complicat si de misterios ar fi, nu te abate de la drum. nu te pierzi niciodata in intrigi, nu uiti niciodata cine cine e, nu te intrebi niciodata “bine, da’ ala unde a disparut?”. lumea apare si dispare pe langa tine si tu te uiti constant la soubi si la ritsuka si iti spui constant, fara cea mai mica urma de indoiala, ca o sa fie bine. si asta nu pt ca e o telenovela si pt ca ai sti ca la sfarsit servitoarea se marita cu stapanu’ si ii aduce ceaiul in birou imbracata in haine de cocoana, ci pt ca…asa trebuie. pt ca ei doi impreuna sunt indestructibili si exact asa cum ziceam si despre sfarsitul anime-ului (care te lasa in plop pe foarte buna dreptate, ca e mai bine sa nu stii de ce soubi nu mai are urechi si cine sunt astia de la Seven Moons), ai intotdeauna impresia ca o sa fie bine. ca asa trebuie pur si simplu si ca nimeni nu-i in stare sa-i desparta. pt ca oricat de batuti in cap ar parea uneori, oricat de ciudat s-ar purta si oricat de ireali ar parea, impreuna sunt indestructibili. si serios, chiar e ceva mai presus de “happy end”. e siguranta care m-a obsedat de la inceput. e ideea de “face sa para totul atat de simplu”, vorba lu’ WW. da, pt ca se iubesc. pt ca…impreuna vor reusi sa treaca peste absolut orice. si da, pe masura ce citesti manga si pe masura ce firul de ata care te tine legat de ei e asaltat cu cutite si cu topoare din toate partile, ei nu fac decat sa-ti intareasca credinta asta. se completeaza reciproc, fac schimb de locuri, ritsuka devine hotarat, iar soubi se pierde intr-o serie de 2-3-4-Doamne-ajuta-nu-5 Sacrifice si se poarta literalmente ca un copil care nu stie pe ce drum s-o apuce, iar ritsuka, culmea, e cel care il ia de mana si-l sustine si astfel castiga rand pe rand…de fapt, nici macar nu castiga nimic, pt ca fiecare batalie castigata de-a lor ii readuce impreuna, mai strans legati…si sunt frumosi ca de obicei, ca vorbesc prostii si se sperie constant de cantitatea de obstacole din calea lor…si sunt frumosi. si acuma tre sa cititi si nu mai stiu cate pagini de manga ca sa intelegeti ) uof, v-am pierdut, asa-i? ei lasa, poate poate cineva o sa aiba curaj si o sa-mi gasesc un om care sa imi dea impresia ca nu predic in pustiu. post nou, ca am scris mult acilea 
Lasă un Răspuns