loveless for real.

anime-ul asta m-a facut sa uit de tine. ce-as putea spune mai mult decat atat ca sa-l laud? uitandu-ma si gandindu-ma atat de mult la soubi zilele astea mi-am dat seama, din nou, ce-i drept, ca nu te vreau. eu vreau un soubi, vreau sa fie exact asa. si nu ma refer la parul lung, la ochelari sau la modul in care scoate tigara din pachet. tu niciodata n-ai scos asa tigara din pachet. soubi e ceea ce vrem toti. e omul care se intoarce de fiecare data cand il dai afara, care iti suporta crizele de nervi cu un zambet cald pe buze, care te ia in brate exact atunci cand trebuie, fara sa fie nevoie sa-i spui ca asta vrei. e omul care intra pe geam exact atunci cand te gandeai la el, fara sa ai curajul sa-l suni, e omul care iti spune ca te iubeste cu privirea lui Prometeu pana ajungi sa-l crezi, e omul care te lasa singur intr-o zi ca sa iti dai seama cata nevoie ai de el, care apare de nicaieri exact atunci cand ai nevoie de el, care iti ascunde cu incapatanare propriile lui dureri, care face orice, absolut orice pt tine, care s-ar sinucide inainte sa fie nevoit sa te omoare pe tine din ratiuni superioare…e omul care se duce pe o insula japoneza pustie, unde semnalul e vis trait de generatii, ca sa pozeze o specie de pisici pe cale de disparitie care se arata extrem de rar oamenilor doar pt ca asta i-ai cerut tu. omul care atunci cand ii reprosezi ca a venit la Parent’s Day, desi i-ai spus clar sa nu vina, iti spune ca i-ai zis sa nu vina la Parent’s Day si nu i-ai zis sa nu vina sa te ia de la scoala. omul care iti spune ca te iubeste de atatea ori si care te priveste atat de frumos incat te trezesti intr-o zi, tu, omul rau care nu stia sa iubeasca, care nu vroia sa afle cum e, care credea ca are probleme suficient de mari cat sa nu se complice cu sentimentele, tu, da, tu, ajungi sa butonezi cu infrigurare telefonul primit de la el in asteptarea unui mesaj, ajungi sa-ti doresti sa fie cu tine in parcul de distractii, ajungi sa te bucuri ca un copil ca e acolo, ajungi sa stai linistit in bratele lui si sa uiti de tot…si daca…si daca voi vedeti in anime-ul asta un simplu homosexual pedofil plus o metafora funny pt virginitate, sunteti prosti. sau aveti deja un soubi. deci, lumea se imparte in “cu soubi” si in “fara soubi”. ilustru reprezentant a celei de-a doua categorii. daca vreau ceva de la viata, e caldura pe care o emana anime-ul asta. si tu…Doamne, tu esti atat, dar atat de diferit incat nici nu mai vreau sa te vad. vreau sa stii ce-ai insemnat, sa stii ca la randul meu am fost un soubi ratat, care n-a putut sa faca toate lucrurile de mai sus de teama, sa stii ca…am incercat, intr-un mod destul de rahitic, sa te iubesc. serios, chiar nu mai vreau sa te vad. pe langa inaltimea acestui ideal tu, dragul meu, esti…o mare cauza pierduta. serios vorbesc. foarte serios. de trei zile ma gandesc doar la ei si imaginea ta trece pe langa mine intocmai ca un vis pierdut. nici macar nu te urasc, sa stii. n-am de ce sa te urasc, pustiule. a fost…ciudat. da, a fost ciudat ce-am avut noi. nu vreau sa ma iei in brate. ma agat de un alt ideal, complet ne-verificabil, exact asa cum a facut xela. vreau un soubi si pana cand nu vine stau aici cuminte si ma uit cum fumeaza o tigara rezemat de gardul de scolii. se spune ca muzica schimba lumea. si anime-urile schimba lumea. as vrea sa traiesc intr-un anime. as vrea sa nu mai fiu singura vreodata. as vrea sa ma ia cineva in brate atunci cand am nevoie si mi-e rusine s-o spun. as vrea sa aiba cineva grija de mine. si tu…tu n-o sa poti face asta niciodata. vreau sa-ti spun totul, dar nu-ti face griji, voi cere sfat inainte, de dragul problemelor de mult apuse. acum, “te iubesc” nu mai are tinta. si desi unii ar spune ca asta e foarte trist, poza mea din telefon ma face sa zambesc. da, sunt cea mai nerealista persoana pe care o cunosti. de-abia acum realizez. si tot azi mi-am dat seama de ce ma izolez uneori pt zile intregi. ca sa nu-mi intristez lumea. cand oamenii sunt atat de indurerati incat nu stii ce sa spui, cu atat mai putin ce sa faci, durerea lor devine si a ta intr-un mod atat de violent incat…nu vreau sa va fac sa treceti prin asta. sunt bolnavul de cancer care isi face chimioterapia neinsotit de nimeni, sunt batranul care se sinucide la 70 de ani ca sa nu fie o povara pt copii, sunt copilul bolnav care nu vrea sa apara la televizor ca sa nu starneasca mila si tristetea celor care l-ar vedea. imi consum depresia singura, in intuneric, departe de voi, scufundata in muzica in surdina, in mancarea proasta si in cele doua pahare de vin. traiasca rents. si acum…nu stiu. sa ma ia cineva in brate. atat.

~ de downtownjesus pe februarie 18, 2008.