“fruits basket”. sentimente dulci de sailor moon, nu stiu de ce atat de reale. e 2 noaptea, mi-e somn, m-am tot gandit la el toata ziua asta nenorocita. mi-am promis iar ca ii vorbesc, asa cum am mai facut-o de atatea ori, am amanat iar, asa cum am mai facut-o de atatea ori, m-am afundat iar in lumea asta perfecta japoneza care in momentele rare, foarte rare, din ce in ce mai rare de luciditate pare inexistenta. si daca e inexistenta, de ce traiesc in ea 3-4 ore pe zi cu intreaga mea fiinta? asta se numeste dependenta. presimt ca ma apuc de fumat in viitor. vreau un caine. intr-o zi, pe strada, mi-am promis ca o sa-l cheme phil. ma mai gandesc la asta. croatii sunt frumosi. daca ii mai cheama si goran devin perfecti si deja intram in hollywood. e din cauza mea. boala e la mine si mi-am dat seama azi de asta. atatea revelatii pe zi sunt suspecte. cine stie al cui sange il port in vene…ar fi frumos sa ne stim stramosii. eu nu am ce face cu iubirea aia si ea se aduna cuminte si vrea sa explodeze uneori. mereu. d-asta doare. asta doare. iubire stransa, ca un balon umplut cu prea mult aer. legile fizicii spun ca ar trebui sa explodeze. asta explodeaza in mine. cat pot fi de egoista…d-asta nu exista o lume de anime-uri. prea perfecte. pun pariu ca si hellsing se termina frumos. asa ar trebui. si totusi, imi pasa. vorbeam azi si in timp ce vorbeam imi dadeam seama cat de grav e si cat de putina importanta i-am dat. am scris impotriva uniformelor si acum vreau sa dispara totul. nu am ce face cu iubirea aia. nu exista reactie chimica pentru a fi transformata in iubire d-ailalta. aia e, o am, o simt, o impart dupa merite si posibilitati. aia e ok. are si ea probleme uneori, mai am inca momente de izolare semi-constienta, dar se rezolva. cred. nu vreau sa va supar. dar cu iubirea aia n-am ce face. ramane acolo si doare. si vreau sa te vindeci. serios, chiar vreau. ma sperii. ma sperii mai mult decat m-a speriat cineva vreodata. te rog, fa ceva. intoarce-te schimbat. imi pare rau…n-am vrut sa fie asa, serios, chiar n-am vrut…nici nu stiu ce a fost de fapt…stiu doar ca…cineva creeaza lumi perfecte. imi amintesc foarte clar un episod din sailor moon, WW ma poate ajuta ca nu-mi amintesc din ce serie era, in care cel atacat era de fapt o ea si ea era creatoare de anime-uri. si avea creioane speciale cu care crea lumi perfecte. sau imperfecte. mi-e teama de elfen lied. n-am mai citit nimic de secole. de fix o saptamana sunt o leguma. atat de mult sa fi insemnat tata pentru mine? atat de multa valoare sa fi capatat in doar un an? a nins uimitor de frumos azi. tot n-am avut cu cine sa ma plimb. iubirea mea inchisa o sa se agate de primul venit. si o sa doara. si prima iubire va fi fost neimpartasita, iar a doua tradata. n-o sa fie bine, o stiu foarte clar acum si poate ar fi mai sanatos sa nu-mi fac iluzii. mi-e dor de tine. mi-e dor de inconstienta. sa impartim lumea in doua si sa ne anesteziem unii pe altii. facem cu randul. noapte buna, WW…mi-e dor de privirea ta. privirea ta a fost de la inceput cea mai calda forma de sustinere. a fost prima forma de sustinere. mi-e dor de o anumita zi de vara si de inconstienta acelei zile de vara. mi-e dor de secret, de pacturi tacite, de tratate de pace nescrise si de intrebari bine-tintite. nu, imi pare rau, nu te vreau pe tine, vreau doar pe cineva. serios ca-mi pare rau, nu vreau sa fiu intrebata de ce, vreau…vreau sa nu intrebati nimic despre fragmentul asta de dupa “mi-e dor de o anumita zi de vara…”. mi-e dor de munte. mi-e dor sa fiu cu tine. mi-e dor sa fiu libera. mi-e dor sa nu ma privesti. sau nu. v-am mintit, abia acum e 2…daca as putea, n-as mai spune nimic. dar esti orb si…mi-e teama de cea care te va trezi. e o cursa nebuna pe un circuit dificil, dublat de ploaie rece. au murit multi piloti pe circuitul asta. ma intreb ce e dincolo de steagul alb-negru. ma intreb cine a inventat fulgii de porumb si ma bucur ca oamenii sunt fericiti.

~ de downtownjesus pe februarie 10, 2008.