sarmale arse

uof…e tare ciudat…mda, azi am doar subiecte importante.

cel mai recent a fost adus in fata de o emisiune de pe genialul pe bune post de televiziune TVR 2 (serios, chiar ar trebui vazut muuult mai mult decat se vede acum, fac niste emisiuni chiar foarte bune), emisiune numita “dincolo de harta”. am vazut acolo un frumos sat de langa Sighisoara si un alt frumos sat de langa Abrud. Satul de langa Sighisoara era acoperit de zapada perfecta, cum i-ar placea chiar si xelei, si era plin de batrani trecuti prin razboi. si mai aveau si Calusarul. si era un batran tare frumos care spunea ca “batem in retragere”…ceea ce m-a facut sa-mi aduc aminte ca oamenii nu se recupereaza si ca da, generatia lui moare. si io raman fara batrani, fara zambete si fara povesti. si ce ma fac eu atunci, fara batranii mei? chiar m-am simtit amenintata la modul fizic. da, e ca si cum as pierde o bucata din mine.

satul de langa Abrud era important datorita preotului care avusese curajul sa urce in varful muntelui la putin peste  30 ani, nascut si crescut in oras. a ramas acolo cu sotia, care este farmacista, impotriva tuturor previziunilor astrale ale localnicilor si ale lui neti, si-a facut o casa parohiala idilica din lemn curat si simplu si are chiar 3 copii. plus o biserica veche de lemn dumnezeiesc de frumoasa si una noua cu bolti albastre. mai multa fericire si liniste decat in ochii femeii aleia tinere pe cand statea in pridvorul casei rar mi-a fost dat sa vad si probabil rar imi va fi dat sa vad. pica lumina asa de frumos printre munti si era asa senin acolo ca nu pot sa va explic sentimentul.

“locul unde niciodata nu se intampla nimic rau”. Ardealul. nu stiu, o parte a Ardealului. un sat. un munte. e fraza pe care am cautat-o in tot timpul asta, de 10 ani incoace. o fraza pt pozele alea frumoase. o fraza pt atmosfera. asta e. locul unde niciodata nu se intampla nimic rau. grigore lese-cantec pentru Bucovina.

si pe langa acestea, frumoase lucruri ce-i drept, mai avem neantul. pt mine, alegerea meseriei e in acest moment echivalenta cu alegerea unui fond de pensie privata. trebuie s-o faci, ca asa zice lumea si ce zice lumea e bine, nu poti sa ramai asa, in plop, fara un scop/pensie. si nu ai alte ajutoare in alegere decat reclamele tv. care ti se pare mai buna, pe aia s-o alegi. ala e fondul tau de investitii, ala cu cel mai mult soare si cu cei mai frumosi nepoti si cu cel mai mult peste prins pe balta. am filme (spitalul de urgenta, seria 11, episodul 2 ), filme multe, si filmulete de-ale lu’ darius groza si povestile altora…jurnalisti fericiti, medici fericiti, manageri fericiti, creatori de reclame fericiti, preoti fericiti…oameni fericiti in locul lor, a caror munca as putea s-o fac si eu daca as avea parte de asemenea colegi. sunt putine lucruri pe care as spune acum ca nu le pot sa le fac. ei, si de ce n-as lucra la o banca? pun pariu ca e amuzant acolo in spate, in camera aia cu seiful. sau de ce n-as lucra intr-o agentie de publicitate? probabil ca as fi in stare sa fac o reclama la un detergent de vase daca mi-as pune mintea la contributie. hai sa vorbim despre spital, da? pai. o sa zica lumea “bleah, mult sange”. nu sangele e problema. nici macar suferinta. sunt destui oameni nebuni care zambesc si cand au piciorul zdrobit. si as avea parte si de batrani si de copii. si i-as putea ajuta. e o viata normala, zile in care spitalul e gri si zile in care spitalul e senin. mi-ar placea un spital cu scari. sau cu banci. de fapt, doar borduri inalte. si cu cafea buna. o sa beau cafea cand o sa fiu mare. si un spital curat, dar toate spitalele sunt curate. si ferestre mari. pot sa fac orice. ce vreau sa fac, aceasta este intrebarea.

pt WW, despre “maestrul si margareta”. rusii au ecranizat cartea acu’ cativa ani, nu multi, sigur dupa 2000. bun filmul, in principal pt simplul motiv ca urmeaza cartea pas cu pas, spre deosebire de atatea si atatea altele. da, are intreaga poveste a lui Yeshua Ha-Nozri, precum si celelalte povesti detaliate exact ca in carte. nu mai zic de Dracu’ si de Yeshua care sunt jucati remarcabil, probabil de mari actori de la ei. si Margareta e frumoasa, din cate imi aduc aminte. filmul e de fapt o serie de mai multe episoade, nu imi amintesc cate, probabil peste 10 si pana in 20, si a mai fost dat de tvr1 acu’ ceva timp si in seara asta am vazut ca e reluat de tvr cultural. luni, ora 23, n-am cautat inca pe net sa vad scris negru pe alb ca asta e ora. despre carte, pur si simplu geniala, cu genialitate aparte, asa cum ii sta bine unei carti care se respecta. nu-ti trebuie mult sa intelegi. nu-ti trebuie mult sa citesti cartea si sa vezi pe urma filmul cu un zambet complice intiparit continuu pe fata. poate cea mai buna carte pe care am citit-o vreodata. poate cel mai bun scriitor rus (incercat si teatrul lui, don’t worry, si teatrul foarte foarte bun). daca va pasa, cititi-o. indraznesc sa spun ca e mai buna decat orice carte de rugaciuni.

pt mine si pt voi toti, in special WW si mihai. “inainte sa moara brejnev”. complex. genul meu favorit de “fresca a societatii”. se ia un grup de maxim 10 oameni din acea perioada si se urmareste comportamentul si gandurile pe parcursul a 7-10 zile. e de ajuns. nu trebuie multe cuvinte, nici relatii cauza-efect complexe, nici studii arheologice. se ia omu’ si se face istorie. cu el, prin el, pentru el.

e 00:05 si m-am uitat la ceas la 00:00, desi nu ma iubeste. vai Doamne ce tragedie. acelasi vechi Grigore Lese, vechi pt ca am mai vorbit despre asta intr-un post foarte foarte vechi. citesc relativ mult zilele astea. si m-am atasat mai mult de intuneric. cand se lasa seara si oamenii mei gri dorm dupa o zi grea de munca, de petrecere sau de wow, rasuna “telefonul nu mai suna” sau “chiar daca” si incep sa traiesc eu. de fapt, nu, gresesc. nu traiesc. gandesc. da, astea sunt momentele mele de gandire.

mi-e dor de tine. de ieri mi-e dor de tine. de cand am vazut un film cu haiduci care ii aduna pe nicolaescu, dinica, besoiu, amza si jean si care avea pe fundal “strunga” si o serie intreaga de “lasa, lasa”. si mi-am adus aminte de o anumita parte Phoenix si de emisiunea ta de la radio si da, de aia. si de aia, in cele din urma. da’ de data asta mi s-a facut dor de tine. si aseara ai ocupat iar loc in capul meu in perioada de visare. de data asta a fost marea si tare frumoasa a fost povestea mea. asa ca aseara l-am lasat deoparte si pe ala care seamana cu phil anselmo si pe ala cu paru’ lung si m-am intors la tine. si azi, in timp ce tremuram de teama pt ca mama vroia sa-l sune pe dirigu’ ca sa vada “daca sunt probleme”, riscand astfel sa afle de celebrul 5 la info…m-am pierdut. asa deci azi, in timp ce tremuram, mi s-a facut dor de tine de-a binelea. si madalina mi-a zis ca zambesti si ca vorbesti mult zilele astea. si au fost singurele lucruri pe care vroiam cu adevarat sa le aud de la ea azi.

pai…cred ca am terminat pt azi. cam asta a fost. dor sangeros de voi si ura de calculator, care mi-a devenit singura legatura cu voi. am nevoie acuta sa va dau hug-uri d-alea live. traiesc pt asta. nu, tu n-o sa primesti. sau poate da. la urma urmei, nu ne vom fi vazut de 3 saptamani, mi-a fost dor de tine.

haraşo. noapte buna.

~ de downtownjesus pe ianuarie 28, 2008.