si stau aici si ma pregatesc sa scriu ceva pt maine…ceva frumos si puternic. si totusi, e tare departe ziua de maine…noaptea de maine, de fapt…mi-e foarte greu sa realizez cu adevarat ca maine e MAINE, e un maine pe care il astept de la precedentul maine, de la primul pas facut dincolo de usa lu’ orbu, 2 noaptea, 1 ianuarie 2007. ce s-a intamplat inainte si ce s-a intamplat dupa e istorie e un maine…cu importanta practica si imediata destul de mica…as vrea sa fiu asfalt si maine. atat imi doresc. sa le zambesc lor si sa-i fiu lui asfalt. nu ca o razbunare…doar asa, pt inca o incercare de a fi…si am tacut…din cauza de balada pt o minune sau din cauza de “iti mai aduci aminte?”…:) si totusi…iti mai aduci aminte?

pai…e 30 decembrie, aproape 31, ultima zi din an, zi de cutremuratoare socoteli si calcule, sa vedem cum am iesit anu’ asta.

pai…1 ianuarie. daca stau sa ma gandesc bine de tot, a venit cu toata lumea. a venit cu WW, cu cipi, cu el, cu pav (putin mai tarziu), cu ilinca (o alta ilinca decat cea pe care o stiam), cu un mihai necunoscut si neimportant, cu o madalina ciudata si cu un hug unic. WW a fost aproape in primul moment cu adevarat crucial in relatia cu el, adaugand astfel 2-3 caramizi, poate chiar 5, la ceea ce ne apucasem de construit inconstient. cipi a trecut de la stadiul de om frumos, dar de neatins la stadiul de prieten, dar asta dupa 1 ian. atunci…:-? nu mai stiu, cred ca doar mi-a vorbit si mi-a zis “la multi ani”. si “pa” si pupat cand am plecat. el…atunci, a fost acelasi “la multi ani” si datul din cap in semn ca da. aaaa si un “multumesc” pt inchisul usii dupa…Johnny si Andra ) ei da, ce timpuri…si pav…a fost jocul de sah cu sky, din care imi aduc aminte doar de “siciliana” ) ilinca…ilinca a fost la ceva timp dupa, nu intra la categoria inceput la 1 ianuarie. bine, poate sa intre, prin prisma lui 2 ianuarie, dar nu e 1, deci nu se pune. si mai era niste orbu si niste lucia, da’ a fost si nu mai e si…tot ne placea mai tare de lucia :”> dar asta e deja trecut…

si dupa 1 ianuarie a fost…”has accepted your friend request” si “wants to add you to his/her list” ) si pe urma a fost cipi cu discutiile despre Romanica si despre Canada si Vadim si evrei si comunisti si primul “de ce nu vorbesti???” ) parca vad…”pai bine, noi vorbim pe mess, nici o problema, da’ de ce nu vorbesti si in restul timpului???” uof, mah cipi >:D< si pe urma…pe undeva prin februarie a fost primul concert Vulturul Betiv pe atunci (cred) si inainte sau dupa excursia la Sibiu…si primul concert a fost doua puncte ics, cu absenta lui si prezenta lu’ casutza (te iertam adela), cu caratul instrumentelor, cu senzatia aia calda de dupa concert…imi amintesc de parca a fost ieri ) era vreo 5 si afara incepuse sa se intunece si toata lumea plecase…stransesem sculele si nu stiu de ce nu plecam de-acolo…de fapt, simt de ce, dar nu pot sa explic…si stateam acolo, linistiti…ilinca pe scaun pe scena, cipi rezemat de pian cu tigara in gura, mihai jos pe scena…linistea aia…merita totul…si excursia la sibiu cu nemuritorul “insista tot timpul sa te sun”…dar nu-mi aduc aminte cum, stiu doar ca zambea tot timpul cand ma vedea si incepuseram sa vorbim despre chestii micute, despre nuj ce piesa de teatru si ce ora aveam si…:) m-am trezit cu un nou prieten, si mai pastrez inca discutia aia cu “insista tot timpul sa te sun”…si pe urma ilinca…:) imi aduc aminte de ziua in care am aflat ca e cu cipi, ca pur si simplu stateam cu el in curtea scolii si s-a dus la ea si am ramas straight face ) uof, Doamne 8-> si primul neata, cred ca tot p-acolo pe undeva…cand stateam in clasa si el venise cu pav la scoala si cred ca ii zambisem lu’ pav de “buna dimineata” si a venit la mine in clasa sa-i zica nuj ce lu’ orbu si a zis neata si io ma uitam in alta parte ca sa nu ma inrosesc ) si am reactionat de-abia in urmatoarele 3 secunde ) si ce-am mai bocit si ce m-am mai framantat in ziua aia de teama ca n-o sa-mi mai spuna si a doua zi pt ca am fost nesimtita si nu i-am raspuns )

simt nevoia de alineat, ca e mult si nu ma culc pana nu termin.

si mi-a mai zis dom’le si pe urma a inceput si pav sa zica si pe urma, nu mai stiu cand, s-a nascut Flo…si astia doi nu-mi ziceau in nici un fel, doar “neata” sau “pa”, de fapt o perioada destul de lunga de timp doar WW mi-a zis Flo…si pe urma imi amintesc de o zi in care cipi mi-a zis ceva pe mess sau mi-a dat vreo piesa si mi-a zis “Flo” si pe urma in alta zi, destul de aproape, mi-a zis Ilinca “Flo” si pe urma a inceput si pav…:) orbu nici acuma nu stiu cum imi zice. nu-mi zice in nici un fel, vine in fata mea si vorbeste ) in schimb, imi amintesc foarte clar de primul lui “Flo” si sa ma ierte ceilalti, da’ mi-a fost mai usor sa-l retin p-asta. ziua lui bre…era sa plecam si ne luam la revedere toti de la toti si m-a privit si mi-a zis “pa, Flo”.

a mai fost prin martie ziua mea ) si-acuma ma mir ca ati venit, da’ tare bine mi-a parut pt ca nimeni n-a venit niciodata din proprie initiativa la mine acasa de ziua mea a venit mama la mine si mi-a spus “mah, cred ca e WW jos cu un baiat” (ei, n-a zis WW, da’ intelegeti voi )) frumos a mai fost momentul ala…prima data cand cineva se gandea la mine, cand doi oameni veneau la mine la usa ca sa-mi zica la multi ani…si “nu ti-am luat cadou, ca toate chestiile la care ne-am gandit au ajuns la << cum sa se duca mah cu asa ceva acasa???>>” ) uof, multumesc bah, cea mai frumoasa zi de nastere ever

si au mai fost niste olimpiade printre, niste rezultate foarte-foarte bune si la WW si la el, niste brasov si o bratara care acum, WW e destul de rupta si nu stiu cat mai rezista :-s…prin aprilie cred ca a fost brasovu’ si zilele alea criminale cand veneau la scoala ataaaat de rar ca am crezut ca innebunim ) bine, io mai mult ca pav, ca el rezista cu stoicism si ziua aia cand am deschis usa clasei si el era afara si vroiam sa-l iau in braaaateee si pe urma a urcat WW si m-a luat in brate (hug d-ala <3 sufocant)…ei, bune vremuri…aprilie, mai nu stiu ce a fost…ziua lu’ cipi, da’ nu stiu unde am fost atunci…aaaaa nu m-a chemat ) ei lasa, i se iarta >:D< si ziua lu’ casutza cand deschideam geamu in fiecare pauza si urlam la multi ani casutza inspre agricol ca sa auda ) si trandafirul alb a lu casutza =)) (scuze adela, da’ si tu, dom’le ) ei bine c-a trecut ) siiiiiiiii….iunie, ce dracu )

iunie…ziua lu’ tata si a lu’ duda ) si ziua lui, luatu’ cadoului pe fuga in ziua aia, mersul la j’pizza si fumatul trabucului ) si statul in gangul ala binecuvantat de la dacia…si primul “Flo”, as i said si…vacanta bre ) siiii inainte de asta, cred, a fost “pe langa tabara de la Monteoru, ar mai fi si una in Maramures si noi mergem sigur”…si datu’ milionului lu’ pav ca sa i-l dea lu tanti valeanu….si ultima zi de scoala, cu bautul de bere deci nu mai stiu, da’ cred ca prima bere in bodega a fost totusi miercuri inainte sa terminam scoala. asta inseamna ca prima bere in felinare a fost vineri? ) uof, deci stati bre, ca am in cap o imagine si…nuuuuu ba da sau nu? pfoai, nu, prima bere in bodega a fost in ultima zi de scoala, dimineata, ca am ajuns acasa la 14 si pe urma ne-am intors la 5 la festivitate. costum…si carti si nu mai stiu ce carte a luat, da’ stiu ca m-am uitat la ea (i-am cerut-o dom’le, mai ca i-am luat-o din mana ) si mie mi-au dat andrei serban, ca un “1984″ nu prindeam, mama lui de prof de bio najpa pe care nu mai stiu cum il cheama…aaaa mihalcescu asa ) pai bine, da’ io am in cap o bere in felinare si…:-? nu, aia e din prima zi de scoala…ca vorbisem despre mare si ma intrebase orbu de unde stiu de walter ) asa, doamne, am ajuns la septembrie revenind, a venit pe urma vacanta, fara posibilitatea de a-mi aminti primul mers in felinare. o fi fost la primu’ dom’ stanescu, cu revolutia? o fi fost…deeeeci toate lucrurile pre si post Baia Mare <3 sa ma apuc sa le zic? mi-e dooooor de ele )

deci da, Baia Mare ziceam. hihi )  alea doua intalniri de dinainte de plecare…si ploua la fiecare din ele si trebuia sa-mi dau seama ca ploaia capata o importanta colosala in viata mea…si pe urma cola de dupa din rustic…:) si pachetele de tigari si tutunul pt…ceai? parca. si Baia Mare cu tot ce stiu eu si tot ce nu mai poate fi povestit in detaliu…in fiecare zi imi amintesc un detaliu, un chip, un parfum, o situatie, o piesa, o raza de lumina sau o senzatie de atunci. cine a zis ca raiul nu exista n-a vazut Maramuresul. sa-l vada.

lucrurile post Baia-Mare au fost lumea luminata de felinare: canapelele, luana/ileana/diana/whatever, pe scurt, cutza din felinare, adica cateaua, dom’ stanescu si ale lui povesti de la revolutie, din care nu-mi amintesc nimic, dar care mi-au ramas intiparite in cap pur si simplu, datorita vocii lui,  zgomotul, meciurile si concertele, andreea si ina? parca. tricou cu lacrimosa. da da da ina asa ) si lumea de-acolo, eddie cel evreu si andrei punkeru, si theo si prietena ei oana si tanti foarte black de la chitara, plesneala si carbuneanu (parca )), sorin si teo bassistu si ciiiiip dom’le l-am uitat pe cip si jean si baaaalaaaan dom’le l-am uitat si pe balan si celelalte tone de chitaristi care mai de care mai zgmotosi si mai fantezisti…nu inceputul, doar materializarea lumii mele paralele, inchiderea portilor lumii “reale” si traiul in lumea aia perfecta in incurcaturile si in scandalurile ei. felinarele…cele cateva iesiri la care a participat si el, celebra lui izolare cu care ma obisnuisem, discutiile lungi cu WW despre lucruri serioase, dar si amintirile din copilarie si completarea lui mimi…

si pe urma marea, ne-datul de semn de viata dintr-o prostie fara nume si fara explicatie, intoarcerea lor, intrarea lui mihai in viata mea intr-un mod destul de furtunos prin singura discutie care m-a facut sa ma gandesc serios la renuntare la el, idee care a rezistat doar trei zile, pana l-am zarit intr-o zi trista de vara printre masinile de teren de pe platou…si pe urma prima zi de scoala, umblatul fara rost si scoala…:) aceeasi clasa, aceeasi vecini, WW mutata la km departare ), zecile sau sutele sau nu mai stiu cate-le “Flo” si “neata” si “pa” si celelalte derivari din “Flo” si din “schelet”, luatul de carti ieftine cu ilinca de pe net, datul la o parte cu nesimtire al restului lumii, inchegarea “colectivului”, cum ar zice dirigu, venit si plecat de la scoala cu oameni asteptat la poarta, pierdut ore prin scoala, lipsit de la centru de mate pt film sau proiect despre comunism, venit dimineata de la 7 trei zile pe sapt, cand intram la 8, vorbit zilnic, ras, povestit, ascultat cu nesimtire chitara, intrat in clasa, iubit cu nebunie si fara nici cea mai mica regula, aruncat pe geam toate cele urate si ne-la-locul-lor, zambit in fiecare zi, impotriva tuturor, compuneri soviniste sau emotionante, intotdeauna personale, inceput blog si terminat volumul 2 din manuscris, iesit la tabla si dat teste calm, lipit afise ale trupei In Sfarsit dimineata devreme, la 7, mers la concert, venit si el la concert, amfiteatru aproape plin de lume, descoperirea memenei si a vocii ei remarcabile intr-adevar, niste baluri de boboci, niste junkydawn si niste adela si niste noi multi prieteni la ei in clasa, cel mai frumos Craciun din viata mea si…:)  pe scurt, atat. ne oprim aici. dupa atatea calcule si portii de fericire ingereasca, plecam maine spre mihai fara ganduri mari. lucrurile bune vin, nu stiu daca singure, stiu doar ca vin…curg liniste asa, in valuri micute si calme, si ma leagana incetisor…merg la mihai fericita, cu un zambet laaaarg pe buze, pt tot anul asta. pt toate cele 365 de zile cu o medie de 20 de zambete pe zi.

iti mai aduci aminte drumul spre nori? iti mai aduci aminte cafeaua din zori? iti mai aduci aminte noptile albe? sunt toate aici, in mine.

te astept sa vii la poarta visului pe care tu sau eu il amanam mereu…chiar e cel mai frumos status din cate ai avut pana acum.

si gata…an bun. de neinlocuit. de revelion, oamenii capata curaj. n-am nici cea mai vaga dorinta de nou inceput, continuare e ceea ce vreau. an greu, dar supravietuim. avem doar 18 ani si un an petrecut impreuna, cu bune si rele.

noapte buna

~ de downtownjesus pe decembrie 30, 2007.