bine, dom’le, nu ma mai alint. tot mai simt alea, da’ nu le mai zic. acuma…ei, frumoasa zi, urat copkil ) pai bine bah, sa nu zici tu nici buna, nici pa, nici nimic? da’ ce, eram la 5 km sau alegza era prea mare ca s-o poti ocoli? eee pai nu mi-a placut sa stii. si daca nu erau ei ma deprimam foarte, dar acuma nu ma mai deprim ca o sa stam impreuna o noapte intreaga, ca nu mai plec de la 2 nici daca imi vomit stomacul afara. nu nu, anu’ asta stam pana la capat.

idei aveam multe…da’ nu stiu ce s-a intamplat cu ele…odata cu “new post” au plecat…pana mea, nuj. noaptea nu-i ca ziua ) noaptea lucrurile nu sunt imposibile, noaptea oamenii sunt cum vreau eu sa fie, cum am eu nevoie sa fie, ok, de fapt, doar el e cum vreau eu sa fie, ca astilalti is la fel si ziua, iar la lumina…ma rog, soarelui, omu’ e asa cum vrea el sa fie si nu-l doare nicaieri de cum vreau io sa fie. si asta e trist, pt ca nu-l mai visez deloc si pt ca mi-e dor de el din ale mele vise.

si uite ca n-au venit tatarii, sa-mi ocupe lumea pt inca doua zile. nu stiu de ce, n-au sunat, n-au anuntat, pur si simplu n-au mai aparut. si am iar cateva ore libere la dispozitie, ca maine e posibil sa vina totusi. da’ e bine asa poate revin totusi, sa mai prind oleaca de actiune.

wish you were here…

~ de downtownjesus pe decembrie 29, 2007.