uof, micutza Flo…de unde vii tu? nu stii, nu? mda, si oamenii astia mari iti vor spune ca nici n-ai de unde sa stii si ca oricum asta e o intrebare ratata din start. dar nu exista intrebari ratate, asa-i? sigur, numai tu stii adevarul…uita-te la tine, copila…nu, nu in oglinda, lasa oglinda…oglinda e neinduratoare si tu ai nevoie de caldura, nu de claritate…ai nevoie de multa caldura, mai multa decat…decat nu stiu ce. multa…parca nu mai e caldura pt tine…si uita-te la tine cum traiesti asa de pe o zi pe alta, fara caldura aia…cata putere ai sa ignori frigul asta necrutator…da, micutza Flo, legatura ta cu Rusia e indestructibila. pt tine frigul e tovaras de joaca si prieten de pahar. si stai aici frumos, cu un pahar de vodca imaginar in fata, si trece timpul pe langa tine…si lucrurile se schimba, si tu te schimbi, copila, desi ce frica ti-a fost…si schimbarea a venit dupa tine si n-a asteptat sa capeti tu putere…si totusi, caldura, micutza Flo…ma uit la tine si…tot nu inteleg cum poti sa ignori nevoia asta, cum poti trai cu toate celelalte schimbari langa tine fara ca ele sa se propage si acolo…dar nu, acolo, in fata lui, esti aceeasi ca si atunci…e drept, scrii blog, ti-ai adaugat la serie de piese-motto “journeyman”, imaginezi pseudo-vesnicii suspendate, te duci pe la majorate si pe la colindat, mananci portocale de la colegu’ pavel si primesti hug-uri si noapte buna de la cel putin un om in fiecare seara…de ce, micutza Flo? de ce acolo, in fata lui, nu te arati asa cum faci cand el nu e? micutza Flo, daca as putea iesi din corpul asta in care una din noi e captiva,  iar cealalta e libera (nu stiu care din noi e captiva, cred totusi ca tu)…daca am fi doua, te-as lua in brate si nu ti-as mai da drumul niciodata…de ce, micutza Flo? de ce nu razi, de ce nu ii vorbesti, de ce nu intrebi? de ce ai vrut sa-l intrebi atatea si atatea lucruri si de ce le-ai uitat pe toate? of, micutza Flo…tu cand te schimbi? nu crezi ca ar fi timpul? nu crezi ca…tu crezi, dar nu simti, asa-i? da, Flo…asta e…mai stii cand ne-am nascut? eu nu-mi mai amintesc…imi amintesc primul lui Flo, imi amintesc vag primul primul Flo, cred ca imi amintesc si zilele primelor celelalte Flo…dar…stii ce ti-au facut? i-au luat jumatate de amintire de la tine. spun amintire ca sa nu te ranesc. ti-e frica de el, asa-i? da, ti-e frica…ti-e frica de ce crede, de ce vrea, de ce e…:) ti-e frica de el ca la inceput, cand era zeu stralucit…ti-e frica asa cum ti-era odata frica de rock-eri…de ce ti-e frica, Flo? chiar tu spui de multe ori, de foarte multe ori, ca e doar un om, un pusti de 17 ani ca si tine cu vise si cu idei…si atunci? de ce, micutza Flo, daca e ca si tine? si tu stii ca e ca tine, impotriva tuturor…si totusi…nici macar sa plangi nu mai poti…si mana lui langa a ta, nu? si toate lucrurile alea, micute Flo, sculptate in tine cu o dalta minunata, pe care nu le-ai uitat, pe care ti le amintesti cu totul…tricouri, cola, lumina, tigari, peisaj, decor, iarba, parfum…tablouri complete ale fericirii tale…ce facem cu tine? bine, restul le rezolvam noi, dar cu tine, micutza Flo, ce facem? ce facem cu Flo, copila micutza si tacuta, care nu ocupa mai mult de un metru patrat, care nu vrea sa respire, cu atat mai putin sa vorbeasca, care traieste din simplul privit si pt ca altceva nu poate face cand el e aproape? ce facem cu Flo cea paralizata, ale carei simturi ado…uite, e acolo…hai, i-ai zis lui mihai ca il intrebi daca vine…intreaba-l acum. de ce nu? incearca totusi sa plangi…te rog, macar atat…elibereaza putin din presiunea aia…hai, micutza Flo…trebuie…

~ de downtownjesus pe decembrie 28, 2007.