si zilele bune continua…
si am ajuns azi la scoala devreme, pt ca asa am vrut, si am refacut vechiul meu traseu de anu’ trecut, si am inceput dimineata cu horhe, lucru care ma binedispune intotdeauna. desi mi-a zis doar sa nu mai trec strada intr-un mod neregulamentar, m-a facut sa rad si asta e intotdeauna bine. si am ajuns azi la scoala devreme, si HM era in fata cu colegu’ bostan, din pacate insa pt ei n-am mai avut bomboane pt ca nu i-am mai vazut inainte sa mi se termine. oh well, ajuns la scoala, intrat in clasa, lasat bagajele si dat jos geaca…si dupa ce m-am invartit pe langa usa de vreo 2-3 ori, am auzit in sfarsit vocea colegului pavel (care o sa ne imbete in seara asta, da’ si noi pe el) si mi-am zis “da, dom’le, asta e. haidi”. si am intrat si i-am dat bomboana si m-a pupat la insistentele colegului pavel si i-am dat bomboana si lu’ pav si si si…mda, era adormit si ciufulit si acel “la multi ani, flo” atat de visat a trecut asa in zbor printre noi, de parca n-ar fi vrut sa-l simt de-a binelea, ci doar sa-mi arate asa, o parte, cat sa stiu ca se poate. si a venit si a zburat la fel de repede si n-am putut nici macar sa-l prind de o aripa si sa-l pastrez pana la urmatorul “la multi ani, flo” (care sper sa nu fie chiar de 25 martie :-S)…si da, a trecut aproape un an (una an fara o luna) de la ultimul “la multi ani”, care chiar a fost ireal si imperceptibil…si totusi mi-l amintesc si pe ala, tot asa, ca o adiere…dar atunci nu era flo, nici nu se punea problema sa fie, si obisnuiam pe atunci sa cred ca unele lucruri sunt imposibile, cu care trebuie sa ma impac. si iata-ne acum, intr-o zi cu “la multi ani, flo” si cu “pupa mah fata” (uof, copkil tembel >:D< meriti toate eforturile noastre sa stii…daca ne-am zbatut atata e numai si numai pt ca meriti.), intr-o zi frumoasa si insorita pana la un punct, cu copii fericiti si cadouri imponderabile…si nu in ultimul rand, cu aluzii si sugestii, care culmea, nu ma enerveaza. mai stii curajul ala de la rev? traiesc din asta in fiecare zi. fiecare aluzie la noi de care rad si care recunosc ca imi face placere, fiecare intrare in clasa fara motiv, prima si ultima bomboana, precum si cutia, fiecare post scris aici, care ramane aici si pe care se poate sa-l citesti intr-o zi, prin cine stie ce miracol, fiecare lucru d-asta mic are in el o parte din curajul ala nebun de a trece dincolo de granitele noastre, stabilite de noi la o Yalta tacuta, fara procente pe servetele. si deseara…da, o sa ma gandesc la tine. probabil si eu, si sky. si poate doar noi…sau poate si ei, cand ma vor vedea plecata pe alte mari, isi vor aminti de tine, de cine ai fost si cine esti acum, de ce a fost si poate de ce va mai fi…si stii ce vreau? sa-ti amintesti de noi. sa stii ca am invatat odata demult, acum 2-3 ani, de la cineva de la care n-am crezut niciodata ca voi invata asa ceva, ca sentimentele rabufnesc in cele mai ciudate momente. si omul ala, prototipul adolescentului lipsit, da’ lipsit total de sentimente si de orice activitate afectiva, ateu, nazist, dur, stanca, egoist, ingamfat, nepasator, superior, in mijlocul oamenilor alora pe care ii stia sau nu, de care nu-i pasa nici cat negru sub unghie, nu s-a mai putut controla. si a iesit la suprafata, ca mana unui inecat, cersind ajutor, fericit totodata pt ca a reusit sa scape, un sentiment micutz, nu stiu ce a fost pt ca n-am mai vorbit niciodata de atunci, un sentiment micutz care mi-a sapat in cap ideea ca undeva, candva, toate vor aparea. ca nimeni nu scapa de afectiune, chiar daca neaga cu pasiune, chiar daca purtarea lui are ca principal scop inlaturarea riscului de a se lega de cineva, toti si toate, absolut toti si toate, intr-o zi, vor simti ceva pt cineva. da, afectiunea d-aia dulce, care ma face pe mine acuma sa scriu asta. da bah da, toti o sa iubiti. o sa fiti si voi ca mine, oricat v-ati rade voi acuma citind asta. si atunci, in fiecare zi traiesc cu certitudinea asta. ca azi, o sa simti lipsa. lipsa de prieteni, afectiune, atentie, orice te-ar putea pune pe ganduri. si de aici incolo toate vor curge…doar sa te puna pe ganduri, asta e tot ce trebuie sa se intample. poate in seara asta, in mijlocul oamenilor alora carora le stii numele sau nu, carora in mod sigur nu le pasa prea mult de tine, o sa-ti amintesti de noi, astia care vom sta lesinati pe canapele le (sper) din “rosu si albastru”, de noi, astia cu care ai impartit odata totul…de noi, care inca te mai asteptam inapoi…si o sa vrei sa-i injuri pe ratatii aia ca in vremurile bune si sa vii la noi, sa fumam o tigara si sa impartim o bere…si sa ascultam o chitara…si sa vii daca se intampla asta, da? sa nu ingropi sentimentul in tine, pt ca odata ingropat o sa creasca mai puternic si mai puternic si mai puternic si n-are rost sa-l opresti, sa stii…nu trebuie sa pleci de la bal ca sa vii, daca nu se poate…cheama-i maine in felinare si spune-le ca ai nevoie de ei. ti-am mai zis de multe ori ca ajunge. ai grija, da? ai grija ca…sufletul e fragil rau de tot si se sparge cand nici nu te astepti…doar…hai cu noi in lumea noastra…hai sa trecem granita si sa traim alternativ. ai locul tau aici. nu ti-l ia nimeni.
Lasă un Răspuns