astazi am sa dorm si-am sa tac…

nu, el nu mai e acolo. din cauza asta fiecare iesire cu ei imi da o umbra de tristete… pt ca stau cu ei si ei sunt deja doi cate doi in diferite combinatii…si el lipseste. imi dau seama cu teama de fiecare data ca lipseste. numele sau apare in conversatii doar cand e vorba de ras. nu mai vorbesc despre omul din el, despre problemele lui, despre starea lui. povestea pantera. s-au plans ca s-a izolat si au mers mai departe. si imi dau seama ca daca noi doi am ajunge noi, noi nu ne-am putea intrega asa cum fac ei…am sta doar noi intr-un colt al lumii, constienti poate mai mult decat ei ca ne avem doar unul pe altul. orice incercare a mea de a-l readuce in mijlocul lor ar fi inutila. este deja un strain. ii recitesc cartea si il reinteleg. acum…acum e prea tarziu…cand inca mai era timp sa salvez ceva mi-a fost prea teama…si acum el a plecat…a ramas doar in mine, cu aceeasi caldura si bucurie simpla de a-l vedea…ei nu inteleg asta…ei ingroapa relatii, iubirii, vise in fiecare zi…te trezesti peste noapte ca sunt cu altcineva…viata lor e prea agitata…da, sky il intelege mai bine…oricat de revoltati ar fi ei impotriva acestei idei, sky il intelege mai bine…tare mi-as dori sa vorbesc cu sky asta…inca o data i-am simtit lipsa…nu-mi ramane decat sa-i spun…si dupa asta, nu-mi mai ramane nimic…am idioata impresie ca viata mea si a lui depinde de puterea mea de a-mi asuma riscurile astea hidoase de care fug de cand ma stiu…daca noi am fi noi, lumea noastra ar fi un patrat schiop…optional pentagon sau hexagon…in trei colturi sunt cate doua puncte, care ar putea foarte bine trai dincolo de patrat, dar carora patratul le aduce mai mult siguranta…si in al patrulea am fi noi…coltul schiop pt ca ne-ar trebui mult mai mult timp sa ne legam de patrat…am pastra tot timpul o legatura ceva mai slaba decat ei…pt ca noi am trecut prin multe impreuna, dar separat…dar noi n-o sa fim noi…si totusi, cu pretul aruncarii in aer a ultimei sperante, trebuie sa incerc…undeva, candva, lumea se intampla, dar tu nu stiai ca era a ta…imi lipsesti, copile…intr-o zi o sa te iau in brate…si tu n-o sa pricepi nimic si o sa taci…si tacerea va fi zeita noastra protectoare…noi suntem tacere…si atat.

~ de downtownjesus pe septembrie 28, 2007.