it’s the same old story, same old song and dance.

nu ma mai suport. nu mai suport “my documents” cu folderu “oameni” si subfolderu “za only”. nu mai suport pozele alea adunate acolo de numai io stiu unde, nu mai suport caldura lui de care azi mi-a fost dor, nu mai suport mutra lui din nici o poza, nu mai suport Pantera si nici noul prof de religie. nu mai suport mania mea de a-l gasi in fiecare lucrusor marunt de pe fata pamantului, de a-i lua apararea, uneori cu inversunare, alteori doar cu acea rugaminte slaba si chinuita, ca o implorare, “lasa-l in pace”…nu mai suport golul, nu mai suport noaptea, nu mai suport orasul. nici holul, nici scarile, nici mandria mea idioata cum ca nimeni nu mai poate iubi cu atata prostie si atata abnegatie ca mine. acum iubirea mea mi se pare imensa, asteptarea mea infinita si resursele consumate pana acum imposibil de masurat. mi se pare ca am investit in el o lume intreaga. nu mai suport frustarea mea izvorata din nevoia de a-i urla pur si simplu “te iubesc, bah boule”. da, e singurul lucru despre care pot scrie. restul le gandesc si vi le spun. vorbim despre orice. dar despre el trebuie sa scriu. e poate mult prea mult…e imensa mea cruce de “heavy metal” pe care o port in spate, dar pe care n-o mai suport. azi n-o suport. imi trebuie el. trebuie sa-mi dea o zi din viata lui, sa ma lase sa-l iau de mana, sa-l duc in locurile mele, sa-l fac sa zambeasca iar, sa-i amintesc sa viseze pe fata, nu sa se ascunda. noapte buna. ma duc sa tanjesc dupa mainile lui, dupa bratele lui, dupa caldura lui, intr-un mod pe care deocamdata nu stiu sa-l inteleaga nimeni.

~ de downtownjesus pe septembrie 21, 2007.