to be or not to be…something.

titlurile pe care le dau posturilor n-au nici o legatura cu ce vor ele de fapt sa spuna. de fapt, pun niste titluri doar pt ca trebuie. de cele mai multe ori posturile mi se par atat de neimportante incat nu merita titlul.

am o senzatie veche, ciudata, simtita de cele mai multe ori la bunici la tara. n-am nici cea mai vaga idee despre cum s-o descriu deci n-o descriu.

azi am petrecut “zi in familie”. adica am mers cu mama si cu tata sa luam adidasi si hanorac pt scoala. pregatita spiritual pt certuri si lupte, urmate bineinteles de cedarea mea si de cumpararea unor incaltari nici prea rock, nici prea trendy. azi, in celebrul magazin din aceeasi urbe natala intitulat probabil “Leonardo” dupa numele celebrului actor mort pe Titanic, am pus mana disperata pe o pereche de adidasi cu talpa groasa, cusaturi si bucati de piele, uitandu-ma frumos la ei si imbatandu-ma cu visul meu ascuns ca intr-o buna zi o sa am asa ceva, o geaca de piele neagra, o motocicleta, un i-pod, un post la un spital misto din capitala, o mana de prieteni si un bar de timp liber. dar surpriza! am auzit un hotarat “probeaza-i!”. ma uit crucis, imi bag picioarele in ei la propriu, mama si tata imi aduc inca vreo 4-5 perechi pe care le probez ascultatoare, pt ca l-a sfarsit tanti vanzatoare sa fie trasa de mana si sfatuita cu delicatete sa-mi aduca din spate o pereche de adidasi-bocanci cu talpa groasa, cusaturi si bucati de piele. ziua in familia a mai cuprins umblat fleandura prin oras dupa corpuri de iluminat, sine de draperii si spalator de bucatarie, activitati la fel de amuzante ca si alegerea adidasilor, venirea acasa, mancatul de cartofi prajiti si carnati, bautul de bere, dormitul si facutul de placinte si de pizza.

desi ziua de azi a fost foarte productiva in teorii rescrise in caiet cu prima ocazie, probabil maine, am regretat si inca regret de vreo ora si ceva ne-iesirea in superbul local numit “La Felinare”, unde sa ma imbat pt ultima data pe vacanta asta. cu muzica, atmosfera si oameni frumosi, nu cu alcool. dar poate mai mergem maine…sper sincer.

ce-am mai gandit azi…a, am vazut un potential inlocuitor al lui. adica un prototip al rock-erului ideal, cel care, doar iubindu-ma mi-ar putea lua mintile definitiv si irevocabil, facandu-ma s-o iau razna mai rau decat a facut-o el. acest prototip este relativ inalt, relativ slab, cu parul relativ blond si relativ lung, cu ochii relativ-verzi, relativ-albastri, ne-relativ sclipitori. Kurt Cobain not-emo, adica o privire hotarata si serioasa, nu de miel gata de taiere ca a mult-iubitului si nu prea-respectatului musiu Kurt. a da, si motor si ciobanesc mioritic alb si latos.

azi am stat in Purgatoriu. Pt ca anul trecut scolar a fost Rai si asta o sa fie Iad. Sau poate trecutul este de fapt Iad si viitorul va fi Rai. oricum ar fi, azi a fost Purgatoriu. am plutit undeva intre lumea mea si lumea lor, undeva in mijlocul tuturor lumilor existente sau imaginate. de maine, imi pun bocancii si plec. pe front.

~ de downtownjesus pe septembrie 16, 2007.